„O nostalgică afecțiune pentru sat, pentru lumea purtătoare de viață a celor ce au ținut suflul neîntrerupt al perpetuării neamului domină drama din Păsările tinereţii noastre. Este, de fapt, coordonata ideatică pe care Ion Druță își așază conflictualitatea factologică în care sunt angajați eroii săi, reflectând asupra nevoii de suflet în tot ce se întreprinde actualmente acolo, subsumând întregul univers rural firului intim al istoricității sale.” (Constantin Cubleșan)